trăim într-un parc de distracții
sentimentele se fac roată
râd de noi duios mirate și neîntrebate
se prefac vii se dau moarte
se-ascund ca-ntr-un labirint de copii
oglindă le suntem și nici măcar inimi
dulce-ar fi ceasul lor
și-amar firește mărul în caramel

rebele uneori și nedescântate
se învârt fără a ne ochi pe țintar
albe tăcute deseori ca și cum
ar adormi pe-o harpă
respirarea lor în așteptare
metalizate și ici-colo deocheate
nu se mai lasă norocite
în potcoave trifoi sau coșar
nu ne mai dau nici măcar un coșmar
iluzionistul azi doarme stingher

ne parfumează un pic așternuturi
în Salonul de Onoare la Versailles
se prefac în falusuri regale aurite
ce iluzionare în budoare
Mademoiselle, vous êtes un ange !
cum ar fi să mai dăm
un pic sentimental din picioare
can-can la Pigalle învârtind Moulin Rouge
sub cupola mirată Sacré-Coeur ne arată
mersul în poante
la a treia simțire deja demolată

ce timpuri ne miră
sentimentele fac rotunde paturi
punând piramide ca baldachine de sticlă
prin grădini adormind statui de bronz
nimic nu rămâne atunci când surâdem
nevinovați de-o epocă moartă
caricaturi zac în Place du Tertre

plecăm mai departe
orașu-nchide luminile-n clopote
azi iubirea se face căzută-n păcate
Notre-Dame se-ncruntă-n veac supărată
un chocolat, garçon! le Petit Pont
arunc un bănuț pentru o iubire
mon Dieu! sunt deja demodată