Cel puțin, inimă să fi avut,
înfășurată-n straturi de meduze
în jurul unei mirări de sânge
recirculată paralel între confuze
perechi duale, atriu-ventricul,
în sensuri maritime opuse.

Cel mult, suflet să se fi regăsit,
precum o simțire degenerată
din singurătatea durerii
permanent revoltată
de absența pulsului cardiac
din tăcerea timpanului.

Cel târziu, gând să fi fost viu,
chiar și prea devreme poem
sărutat de cuvinte-n pustiu
pe curbura obrazului boem
atins cu falange anchilozate
de incertitudini perene.

27 ianuarie 2002


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002, editura Pro Transilvania