Universul ostil, coborat dintr-o stea,
Pe-un burete uscat, e patrai mea.
Acum e schimbat, dar e imbibat,
Cu sange si lacrimi, si este patat.

Universul ostil este singurul drum.
In zare nu vad decat norii de fum.
Nu stiu unde tind, caci sunt un copil,
Naiv prin speranta, la diavol ostil.

Adesea ma mir cum pot sa rezist,
Cum sper, cum ma bucur, si cum nu sunt trist.
Poate noroiul nu-i destul de-aderent,
Sau poate ca eu sunt putin mai atent.

Universul ostil e numai un joc,
Cu apa, cu aer, pamant si cu foc.
E doar o idee coborand dintr-o stea.
Un strop de lumina, de dupa perdea.