Era o mică-mpărăție
Undeva, pe un Pământ
Făt-Frumos zbura spre soare
Fluturându-și păru-n vânt.

Cosânzeana-n așteptare
Juca hora cu un zmeu
Că doar n-o să piardă vremea
Umblând colea, teleleu

Calul năzdrăvan îi spuse
Falnicului zburător:
-Te trădează-a ta Ileană
Și tu-i duci soarele-n zbor?

Taică-tău, bătrânul rege
Te-a-nvoit cu chiu, cu vai
Să încerci ce nu se poate
Și-a rămas mâhnit pe plai.

Te întoarce, dragă Dane,
Nu mai sta atât pe gânduri!
-Roibule, mi-e mare dorul
Să încerc și-n mii de rânduri...

Eu nu cred vorbele tale
Voi lupta pentru-al meu soare
Cu puhoaie de balauri
De va fi nevoie. Oare?

Pân'la lună se ridică
Flăcăiașul să-i sărute
Fruntea albă de ninsoare
Lung brăzdată-n șir de cute

-Lună dragă, știi tu oare
De m-așteaptă mândra mea?
De nu,lună,nu-mi răspunde
Tot voi crede ce voi vrea.

Luna nu-i răspunse. Lacrimi
Picurau pe lacul verde
Ulii mari strigau în hăuri
Rar, secunda ce se pierde.

Obosit-a năzdrăvanul
Să colinde spațiul rece
Și-atunci Chronos mișcă discul
Vremii-nduioșat. "De-o trece

Granița solară, fi-va
Zbor răpus în largi abisuri
Pentru-iluzia iubirii
Ne-ntinate-n aprigi visuri."