Poem de încheiere


Din lumini și umbre,
ca urmări de obstacole,
mă arunc
să mai ridic c-o palmă
cerul,


iar timpul rupe veșnicia
precum pironul palma
și-n urma timpului
mă duc să văd...


și din priviri mai am puterea
să-l rog pe Dumnezeu
să nu mă lase,


îi văd doar ochiul ce născu
într-o privire lumea,


pe care îi văd scris
că mă va judeca
pentru fiecare din aceste cuvinte
rostite zadarnic...