Aș vrea să mă trezesc într-o dimineață însorită
între două sânziene albe
un pic gemene
pe una să o cheme simplu:
“în_ce_zi_suntem_astăzi_spuneți-mi_în_ce_zi”
iar pe cealaltă,
cu o ceașcă de cafea neagră într-o mână,
să o cheme într-un mod lejer:
“duminică_luni_marți_miercuri_joi_vineri_sâmbătă”
și ele să o ia la sănătoasa și eu după ele,
pe jumătate adormit, pe jumătate desculț,
când după una, când după alta…