Pentru tot ce ar putea fi
Dincolo de lacrimile inocentului sărut
Printre petalele stropite de rouă
Descoperind spațiile vegetale
Să uităm negrul organic de dedesupt
Atunci când strălucește soarele.
Primii pași sunt mai importanți decât mersul
Și strecurarea subtilă a curcubeului
În inima nepregătită pentru viață.
Depărtările sunt reci și nemiloase
Stelele sunt însă fascinante
În singurătatea lor îmbătătoare
Cântec pentru suflet, de unde vii?
Din ce adâncimi nebănuit de albastre,
Din ce tresărire a bolților de lumină
Izvorâtă din perdeaua norilor,
De unde-ți extragi seva, tulpină a mea,
Mereu încolăcindă pe o iluzie verticală?
De unde veniți, lacrimi, din ce lac plin cu galaxii
Și unde vă duceți, luându-mă cu voi, ca-ntr-o ninsoare?...