să știi că trăiesc
uneori prin spori deseori prin branhii
trăiesc de-a binelea sfidându-mi regnul
și coloana vertebrală
merg la bunici în vacanțe
să văd cum iulie își împletește cozile peste livadă
mi-e greu să ajung la brazi
deseori la raftul de sus mi-e greu să ajung
dar nu mă înfricoșează ziguratele
zgârie norii sau (dus prea departe)
capătul sângelui tău
chiar am tupeul trăirii
cu buza răsfrântă și nasul în vânt
cântăresc epoleții victoriilor și râd
(caraghioasă clipă cu mustăți)
vezi muzica se întoarce la tine
orbecăind durerea lui făt frumos
(avea un junghi profund de la ultima înfruntare
cu zmeii poveștilor similare)
stăpânesc capacitatea fantastică a unui cuvânt
de a-ți produce o mângâiere
nu vreau să te înșel azi
eu chiar trăiesc n-am nevoie decât de o singură
sârmă de rufe
și voi păși peste ea dansându-ți
colorate tricouri

așa face orice femeie vie sângerie și pustie zici
și petele ies brusc din țesătura zilei
încolonate
și se lipesc de-o viață de câine

să știi că trăiesc
dalmațian