Iubito, astă seară te aștept
cu stelele pe cer îmbobocite
și ca să poți intra pe nesimțite,
deschid fereastra care dă în piept.

Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâșia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninați ai paznicului sur.

Așa cum știu că poți veni acum
Ești o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.

Am văruit pereții cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Și-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.

Așează-te ușor și nu-ncerca
Să rupi cu șoapta armonia sfântă.
Claviatura sufletului cântă
Când o atingi cu-apropierea ta.

Dar zorii bat în gene. Mă deștept,
Același gol din adâncime suie
Și ca să pot ascunde tot ce nu e,
Închid fereastra care dă în piept.