ar trebui să mă apuc de scris un fel de poezie
cu mâini picioare capete sparte
copii nenăscuți își tremură umanul sub două rânduri de piele
sau mai bine zis râurile încep să-și refuze sensul
nu mai curg ghilotină când se evaporă cerul

întotdeauna l-am stimat pe caragiale
pentru mustața lui întoarsă cu stil peste realitate
ce-ar fi să vii maiestre să-mi faci o poză?

am început să scriu poezie pe nisip
dă drumul la duș
privește printre setea de gol a apei
nu-i așa că ți-ai dori să răscolești
cu vârful privirii tale silabele cititorule
să găsești transparența întunericului?