Calea aici ce greu se găsește.
Nu-i nimenea să te îndrepte.
Numai târziu,numai o clipă
uitată pe urmă și ea,
îți dezvăluie
nebănuitele trepte.

Apoi ca frunza coborî.Și țărna
ți-o tragi peste ochi
ca o gravă pleoapă.
Mumele sfintele-
luminile mii,
mume sub glii
îți iau în primire cuvintele.
Încă o dată te-adapă.