E trist să vezi cum moare iarba
Sub raza albă, nemiloasă.
Cum din înalt coboară barba
Din fir de lavă, tot mai groasă.


Sunt sure plete de-mpărat
Ce-nvăluie pământ și ape.
Sunt albe lițe de-nnodat
Care se strâng tot mai aproape.


Și-n ceasul când va obosi
Să împletească barba-n patru
Din văile cu umbre seci,
S-or ridica pământ și ape.
Tot mai reci.