Șotronul este doar pentru fetițe,
În infinitul de pătrate negre-albe,
Un joc de șah sau go printre petlițe,
Mutările scurgîndu-se ca niște salbe.

În ziua-ntîi, ca și în cea din urmă,
Se-arată doar remiza dintre runde,
Istoria se scrie la o cîrmă,
Printre pioni cu viețile rotunde.

Mereu există-n noi același capăt,
Pe care trebuie să-l ducem în neștire,
Pornim cu viața-n cîrcă șleampăt,
Și ne mistificăm rotundu-n amăgire...

Clișeul joacă tumba pentru viață,
Iar sensurile zbenguiesc pe creste,
La gambitul cu-n Everest în ceață,
O zi cu-aceleași file de poveste...