Poem pietrei


Te așteaptă vîntul
și sub umbra ta
nisipurile fug.


fericită ești
pentru că veșnicia
te pune la-ncercare,


făcîndu-te trup al ei
de închinăciune.


iar eu, rupt o clipă
din haina veșniciei,
te țin c-o mînă dezvelită
și te privesc


sub umbra ta
cum te așteaptă vîntul
și-apoi fug
să mă lipesc.