eu la urma urmei trăiesc
și e bine
bine derapat de pe șine
iar hainele mortului stau
elegant așezate pe mine

percep indolența suav
ca o boare
nu simt nici un fel de oroare
mătase cașmir sau relon
nu nasc pe mine pic de sudoare

din groapa adîncă privesc
și mă-mbie
orașul m-atrage și știe
în spatele hainelor mor
doar acei care mor pe hîrtie