E frig, afară.
Plopii sunt desfrunziți.
Lor le-am pierdut șirul anilor.
A ieșit, mereu aceeași, luna.
Ca de fiecare dată, privită prin vechea plasă de țânțari verde,
Prinsă dincolo de gemulețul din baie.
Stau în Berceni, sector 4.
Se-aprind luminile pe la blocuri.
Miroase a toamnă proaspătă, dar, paradoxal, îmbâcsită.
Și eu voi muri, probabil cu amintirea unei fete blonde,
de-aceeași zodie, Berbec, cu mama.
Nu voi renunța la Această amintire.
Respectiva e din America.
De Nord.
Aici, oamenii încă mai cresc găini la bloc, cultivă porumb:
Instantaneu te gândești la "Rapsodiile" lui Topârceanu,
când treci pe lânga tristele maciulii veștede.
Pisicile fată pisoi care se joacă printre resturile de verze aruncate de la balcoane jos, în grădinițe,
Alături de paltoane vechi abandonate, bilete loto mototolite, mai rar, un os mare, de vită.
Un colț de mahala liniștită, bacoviană, păstrat nealterat.
A, să nu uit, ziua, chiar așa, mai poți întâlni bărbați de vârsta a doua
Care se pișă pe aleile, ce-i drept, retrase, dar, totuși, publice.
Și accept asta, nu mă scandalizez.
Cine sunt eu, Dumnezeu?
Bețivi jalnici, patetici, sadovenieni, te abordează cu mâna întinsă,
Și, dacă-am rămas un fraier, i-am dat omului 10 mii, deși factura Connex m-a costat 2mil.769.
Aștept ninsoarea; vreau să văd străzile atât de cunoscute albe, fără contur.
Să-și lase umbra pe zăpadă ciorile și bufnițele care-și fac veacul pe-aici.
Pământul e-nghețat.
Vin alegerile generale.
Nimic nou.
Sunt o groază de oameni care nu reușesc să-și mențină un nivel de sărăcie decent.
Sunt aurolaci care dorm pe pământul gol, lângă Piața Reșița.
Cerul e...
Mi-a scăpat termenul.
Nu era ceva nemaipomenit.
Copiii țipă, jos, pe Almașul Mare.
Sunt viu: scriu pe-o foaie desprinsă dintr-un caiet de dictando, păstrat din timpul școlii, încet-încet tot mai uitată, adică rămasă Inacuală.
Pixul e cu pastă, nu cu gel: simt izul specific degajat de reacția chimică a compoziției minei în contact cu...
Alba foaie de hârtie, firesc, nu,
Doar nu vă așteptați la altceva???
E liniște, relativ vorbind, doar fâșâitul ocazionalelor mașini.
În România anului 2004 se-apropie Sărbătorile.
Cum se vor apropia ele în România anului 4002?
Mă duc să citesc.
__________________
(după un timp)

Iubesc.
Ce anume?
Iubesc vrăjitoarele tinere și primejdioase.
Am oase din calciu.
Respir.
Măcar atât.
Timpul e mereu tânar.
Cine...????