Am iscodit ținutul cu silință
Să îmi găsesc virtutea, să m-adape.
Pe țărm arzând, în care vis încape
Să o înalț, de este cu putință.

Pe Eufrat treceam împins de ape,
În Partenonul celor de-o ființă,
Doar voi găsi o brumă de putință
În trupul meu inert adânc să sape.

Într-un târziu, cu anii trași pe roată,
Am înțeles că-n juru-ne avem
Sămânța vie, în Eden creată

A celor ce surâd și nu se tem
Ce n-au fugit din Paradis vreodată,
Dar noi, goliți de vlagă, nu-i vedem.


14 iunie 2004