Mi-a mai rămas să numar înspre „unu” și plec. Să nu mă chemi la împărțire!
Þi-am scris pe ușă: „N-o fă pe nebunul!” și ți-am trântit-o-n nas fără simțire

Mai greu a fost să număr pasul „unu”, dar brusc m-am pomenit de-a rostogolul
și drumul lin s-a pus sub mine, bunul, de nu m-a-mpotmolit deloc nămolul

Era să uit, acum că ești doar unul, să-ți faci mâncare ori să chemi vecina
vezi, nu uita ștergarul și săpunul dacă te iei cumva mai mult cu „cina”...

În rest, să-ți scuturi zilele și anii ca pe văraticele pere coapte
mai mătură-ți din când în când dușmanii, doar știi cum e să fii singur în noapte

Mă lasă, deci, să număr și pe mine în stele când e mare-n burtă luna
iar dacă mor, vorbește-mă de bine, cu toate că-mi va fi atunci tot-
una!