Ratacitoarele carari imi ieseau din pori
la secerarea zilei de catre noapte ,
fluturi mov zburdau din bec in bec
cerandu-si dreptul la intuneric si
amintindu-mi de taina piramidelor ,
iar tu ma privesti ecuatie in oglinda
si incepi sa pasesti pe aleea cea mai ingusta ,
cea iesita chiar de sub crusta inimii ,
acolo unde imi adunam cerceii efeminatelor stari
si in care aripile fluturilor arsi de lumina
se inmuiau cel mai bine...
iar tu , cascadorie sentimentala ,
tu nu incetezi sa-ti lasi ochiul albastru
din aleea cea stramta
peste inima mea , acum potir
pentru fluturii de noapte...!