E atata deznadejde-n inimile noastre !
Incat ma-ntreb oare se poate
S-avem iar liniste,iubiri si mangaieri ?
Cu mainile-amandoua sa luam
Sa dam la lume ofrande prinse-n
Candoarea altarelor astrale,
Seninatatea lumii s-o prindem cadentat
In mainile-mpreunate ale fecioarelor virgine
In ugaciunea lor sfintita...botezul nepatat !

E atata deznadejde-n noi !
Iubiri pierdute-n valuri,tacute si perfide
Zac intre ganduri nude,sagalnice talazuri,
Si blestemate zile plutesc pe mari obscure
Si dandu-ne cativa fiori,ne mint ca-s cele bune.
Seninatatea lumii s-o prindem cadentat
In mainile-mpreunate ale fecioarelor virgine
In ugaciunea lor sfintita...botezul nepatat !


E atata deznadejde-n inimile noastre !
Iubiri pierdute,iluzii spulberate,zac in noi
Calcati de trenul vietii !
Umiliti,tradati si blazati
Ne rastignim inimile ucise de-asteptari,
Privind cum cerul vietii se naruie pe noi.
Seninatatea lumii s-o prindem cadentat
In mainile-mpreunate ale fecioarelor virgine
In ugaciunea lor sfintita...botezul nepatat


Seninatatea lumii s-o prindem cadentat
In mainile-mpreunate ale fecioarelor virgine
In ugaciunea lor sfintita...botezul nepatat
Vom recladii sperante, iubiri si fericiri,
Privind senini la bolta ancestrala
Ne vom ruga umili...
Doamne ajuta-ne sa ne pastram
Asa cum ne-ai lasat...