Tu, femeie îmi cutreieri iubirea
De la nord la sud dezvelind fericirea
Din sicriele stării negre îngropate în abis,
Ce este o viziune de paradis sau iluzia unui vis.

Surâsul îmi cucerește toate spațiile intime,
Finisând roca brută a calmului cu dorințe ultime,
Mâna ta pe pieptul meu magnetizează fiorii,
Absoarbe norii grei, prefigurând în minte zorii ;
Îmi spui vorbe penetrând adânc carnea, cu sensuri iluzorii,
Pe care le măsor cu sufletul frământat de stări aleatorii.

O panică de-a fi refuzat se transformă într-o tornadă
Spulberând exuberanța alergând pe iarba sentimentelor în cavalcadă,
Întrebările acide par pești ai iubirii prinși în nadă,
Ce se zvârcolesc în nisipul sinelui, din care sculptez o colonadă.

Emoțiile încătușate de rațiune se eliberează și degenerează în frisoane,
Mi-e greu să mă strecor printre capricii vorbind în toane,
Feminitatea se încheagă în aerul pe care-l respir
Irizând frumusețea ce-mi unge ochii cu senzual mir,
Mă revărs pe trupul voluptuos până devin un gol,
Tu mă culegi de pe piele și mă așezi pe sol.