săpăm la temelie punem cofragul
fiecare pe jumătatea sa de iluzie
apoi ca doi orbeți
ne avântăm prin galerii

nu are importanță compoziția
doar zidul
să ai de ce să te izbești
cu cine să vorbești
când nimeni nu te mai ascultă
când ecoul e pe altă lungime de undă

să aștepți într-un târziu marea decofrare
fără vreo întrebare în plus