ascuțiș anexat sărutului meu

lacrima ta dur iubind o iau în dinți o înghit
mă otrăvesc lipindu-mi homeopatic stomacul de ea
ca să dispară fizic și să n-aibă rivalii vreo șansă
de-a presimți vreodată imposibilul eșec
al relației trupului meu crăpat de încins
cu sufletul tău umed de plâns

iubito invitată la cină
mă MIRI reamintind maldărul lacrimilor
prin care-ți pretinsei predarea totală
de ne podideau fiorii fericirii
când a fost să sune de trei ori
ceasul incredibil de fast al alungării despărțirii

ne încărcasem ochii la maximum
de la-nceput în ei amestasem cu vitriol simțul sfidării
fotografiindu-ne-n plăjile fără turiști ale lumii
și pe străzile celor mai sudice orașe-stațiuni de la mare

vuiam din muțești încolăciri frângându-ne picioare
necontrolați de niciun pervers ochi pe balustrada unui balcon
iar lemnul câinesc nu-mi înflorea solar în aerul luat prea marțial
descoperindu-ne însă apoi mai treji decât puii în cuib

mi-au explodat atunci de parcă eram iar cățel mic
sus pe spinarea câinelui Pluto din Disney
infatuata pretenție de-a vedea după tipic / sobru lumea
ori superioritatea față de alți cățelandri pătați
care și ea s-a prelins generos în apele sudorii provocate de tine
când trecea grăbit un căruțaș
și numai o fracțiune de clipă putea orbind să ne vadă
dar respir ușurat că până azi își vede acel om ochelarii de cal

acum te recunosc și mai bine
Core-Persofonă a iadului meu camuflat
întinerind tot și făcându-l vorbăreț la marginile galaxiei tale
chiar și pe asteroidul Pluto ce-i acuplat și el de soare