stau singur si citesc din femeia expresiva

imi tin in palme fata ca sa nu sarute

pagina-acolo unde nu se mai termina

cu rotunzimea sanilor neinceputi

care infloresc precum caisii in cale

deasupra lor zboara perechi de porumbei

sau poate insasi ingerii

canta se joaca si bat clopotul din biserica

in aerul plin de iluzii caste

deschid fereastra si impart clopoteii

care trezesc cu clinchetele lor subtiri

seara

parca vor sa spuna ca a pornit

sarutul

sa imobilizeze exemplarul demers al absentei

si asta pentru a ne scufunda deplin in primavara

ca sa ne cunune

trandafirii...