M-am micșorat până am devenit o virgulă
Pusă între adevăr casant și opacă regulă,
M-am creat din cuvinte imanente ființării
Și m-am împărțit în peisaje ale țării;
Am oferit iubire pe tarabele vieții
Și am primit ură întunecând seninul în arabescurile ceții.

Am crezut în tine viață – hiperbolă și simfonie
De sunete împrăștiate în lucruri pe care le-am strâns în eufonie,
Am crezut în estetica formelor întrupate în femeie
Și m-am înșelat amarnic, m-am înecat în eleșteie
Prin care mișunau peștii voraci ai realității dure,
Căci iubirea era fardată cu fals, cu simulacrele inesteticii impure.

Covârșitor, un dor mă divide în corpusculi
Ai logicii echivoce forfotind printre indivizi minusculi,
Deși mă caut asimptotic printre privilegii,
Negativitatea își desfășoară imundul în sacrilegii ;
Totul, cuprins în intervalul erorii, este supus legii,
Desprind nimicul din gândire, iar singurătatea o împart în discuții cu colegii.