Nisip, e timpul neoprit,
Acoperind, ce am iubit,
Boarea de suflet împletit,
Drumul comun, nedespărțit.

Am amintiri ce-mi spun ades,
Cum ne priveam și mai ales,
Cum, vorba eu n-o terminam,
Căci, tu știai, tot ce gândeam.

Eram frumoși și luminoși,
Ca ramuri verzi de chiparoși,
Și fremătam, când ne iubeam,
Copac înmiresmat eram.

Acum, te am, doar, în gând mut
Și nu știu cum să-ți mai ascult,
Din glasul lin sau din suspin,
Iar, dorul, doare, ca un spin.

Simt chinul greu și otrăvit,
Te-am căutat, nu te-am găsit.
Te-am auzit, cum, mi-ai șoptit,
Că ești în Cer și m-ai iubit.

Aș vrea să ierți tot ce n-am spus,
Ce n-am făcut, până te-ai dus.
Mă iartă, că n-am prețuit,
Clipa, mai mult, când ai trăit.