privirea păstra urme grele
nu mai zbura decât pentru sine
văzduhul
când se porniră aspre porunci
ce poți afla despre ce niciodată
nu se va-ntoarce
viața refuzându-și sfârșitul
chiar și-n sensul de posibilă pace
sub fierăstrăul grimelor voastre
mă declar ostenit
insula mea nedeghizată
va muri pentru pace
pulberi de trup și de gând
jinduind retina eternității albastre
zic vouă:
cea mai curată petală tot dorul meu
scuturând crengi de nisip amintiri
ca și cum închizându-vă ochii
să mă stăpânesc ,v-am umbrit...