Fiecare avea în față o farfurie cu cel puțin 3 mici
Când, deodată, cineva a-ntrebat:
„cum arată iadul vostru?”

atunci norii au început a se scurge pe cer
de parcă ar fi fost fugăriți de limbile noastre pleoscăind
sub oblăduirea glandelor salivare

ochii se ghemuiseră sub frunte înfulecând în tăcere

toți au răspuns rând pe rând
dar dintre toți, eu am fost cea mai tare
camioanele șuierau, șuierau, cuvintele mele strângeau florile din glastre
în brațe
ca într-un uriaș, colorat, fantastic spot publicitar
„the best personal hell ever”

scăpărau în noapte fantasmele burților pline
stelele clip-clip în buzele paharelor de-acum goale

când așa am glăsuit:
„în iadul meu ar veni toți foștii proprietarii ai hainelor mele second-hand”
nemți, austrieci, francezi sau alte popoare
și, în mijlocul străzii și-ar cere hainele-napoi!
În iadul meu aș sta, iacătă, numai în chiloți și șosete
Făcând plajă pe un ghețar în care
Înghețat, un urs alb ar mușca la infinit din burtica somnoroasă a unei foci fără spinare.

În iadul meu mingile de tenis ar veni mereu pe rever
Iar la ping pong aș juca la infinit cu un fan Iron Maiden.

În iad memoria ar fi la fel de vie ca prezentul și ca lipsa memoriei
Încât ai trăi tot timpul într-un roman sud-american
Și ar trebui să-ți întocmești hărți petru lectură.

În iad ar fi o singură bibliotecă
Pentru toată lumea
Ticsită cu volumele poeților douămiiști.

În iad toate lucrurile s-ar întâmpla în ordinea lor firească
Astfel încât acum am fi pe autostradă, târând după noi un porc mort.”

Exact atunci au izbucnit aplauzele, mai multe și mai suculente decât clap-clap-urile de la oscaruri
Și au început a curge lacrimile și hohotele de râs
Mi-era milă de jerry springer.

(Așa am visat într-o noapte
După ce la o masă cu 10 indivizi
Am fost singura incapabilă să-și descrie
Iadul.)