În dunga zilei ce leagănă neștiutul
S-au pricopsit cu aur și efigii
Ocaua-adâncă, vrutul și nevrutul
S-au războit sprințari ca notele-n arpegii

O umbră de dulceață ce-aduce peste veac
Un strat fălos de miruri, un gust de soi venetic
Și mâini de-ar fi hulpave întinse spre caimac
N’oi vrea să-i degust mierea pătat de șiretlic

Cum să râvnești cu vrere nesațul peste margini
Să-i faurești cu-aramă, pe tinichea cu laur
Cum să privești orbește doar imagini?

Ci voi să îi dezleg mirajul său de plaur
Doar să adăst apusul și zorii cei virgini
Suit regește-n pajiști și-n coclauri
(De-ar fi să vreau un lucru, atunci ar fi nimic)