te-am primit ca pe un cântec necântat încă
ochii sorbeau cuvintele precum pușcăriașul libertatea
visurilor dintre ziduri li s-au pus zăbrele
un capitol e prea puțin să dezline durerea
adunată în caerul înțelepciunii
când Dumnezeu există în noi îi căutăm cuvintele
și vorbim într-o limbă comună
fericit este cel ce își găsește gândul cântat de aproapele
mândria pune obroc luminii
dacă o ai tu nimeni să nu mai ajungă la ea
dacă îți vine ție bine ce le mai trebuie la alții
dacă te folosești de ea nu înseamnă
că întunericul minții e tridimensional
lipsește albastrul acela intens
să ne îngenuncheze trufia
atunci
să-ți văd ochii mustrători sângerând cuvintele