Dați drumul porumbeilor să zboare,
Să vină și tristețea să doboare,
Să ia "speranța mică" și-n cânt de rândunică,
S-o-mprăștie pe tot pământul și în zare
Și lacrimile amare să umple iar izvoare
Și râuri, mare...
Tu mare aducătoare de doruri lungi de ducă.


Și-n disperare s-aveți alin în mare
Ea legene gândul divin
Și să iubiți copiii și tot ce-i înconjoară,
Măcar acum,
Acum, întâia oară.