Era târziu să te mai strig,
Afară ploua și-mi era frig.
În casă stau acum și scriu,
Afară fulgerele crapă pe cerul viu.
Geamul e deschis,
Picături de ploaie rătăcite
Găsesc pe covorul meu, amăgite.
Stau și mă gândesc,
Ce aș putea să găsesc...
Orice aÈ™ vrea,
Să îngrop în mintea mea.
Aștept lumânarea iubirii
La înmormântarea gândirii.