Alungă fantoma din miez de noapte
Ce mută stă și mă privește dintr-un colț.
Alungă ochi-aceia mari și triști și sumbri
Ce nu-nțeleg că trebuie să plece.

-De ce n-o faci?
De ce mă-mpovărezi cu o situație ciudată?
-Am încercat..Nu se clintește.
I-am și vorbit, dar nu raspunde.
Stă doar în colț și te privește...

E-așa frumoasă...străvezie...
Cu ochii mari, încercănați,
Cu buze șterse, tremurânde,
E ca un lucru ireal.

-Și eu o văd
Și mă-nspăimântă,
Căci sloi prin mine parcă trece
Dar ea din colț nu se clintește...
E doar fantoma care ne privește