agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-13 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Priviți! Moartea un tron și-a durat
Într-o cetate din acel îndepărtat, Singur și întunecos Apus, Unde cei răi și cei buni, cei de jos, cei de sus Odihnei de veci demult s-au supus. Acolo turnuri, altare, palate, (Roase de vremuri, dar neclătinate!) Nu mai aduc cu nimic de la noi. De jur împrejur, într-un vast convoi, Părăsite de vânturile diabolice, Calme zac apele, melancolice. Nici o rază din sacrul cer nu pătrunde Nopțile lungi ale cetății din unde; Doar transparența lugubrei mări Se scurge livid peste depărtări, Luminează turnuri și palate regești, Temple ce dau babilonice vești, Bolți de piatră demult părăsite În iederă cioplită și flori împietrite, Atâtea și-atâtea altare-minuni Cu frize, sub care în văgăuni Violeta cu vița împletesc cununi. Și, posomorâte sub cer, Apele resemnate nu se tem de mister. Turnuri și umbre din același caer Par toarse, căci totul pendulează în aer, Iar, între timp, dintr-un turn trufaș Moartea gigantic privește-n oraș. Templele-acolo, cu morminte căscate, Stau chiar la nivelul apelor damnate; Dar nici diamantele ce stau închise În ochii idolilor ascunși în abise, Nici morții gătiți cu vechi giuvaere Nu atrag apele; căci nici o adiere Nu se ivește - un cât de mic val De-a lungul vastului deșert de cristal! Nici o hulă nu spune că vântul Pe mări mai fericite ar atinge pământul, Că mai sânt pe lume și mări uitate De-o atât de hidoasă seninătate. Dar iată, e o părere în aer! Valul e o mișcare, un vaer! Ca și cum turnurile ar fi dat deoparte, Încet cufundându-se, apele moarte, Cu vârfurile lor ce-au fost scoase Din vidul cerurilor membranoase. Au valurile-acum o mai roșie față, Orele respiră jos, fără viață, Iar când, în subpământeștile zvonuri, Orașul se va cufunda lent, în cadență, Infernul se va ridica din o mie de tronuri, Și-i va face o reverență.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy