Trag cu ochiul din plictiseală.

Cerul se încruntă,
tușește o dată,
de două, de optzeci și nouă de ori,
apoi tace.

O rană adâncă îi crește în piept.

Domnilor,
să păstrăm un moment de tăcere.

Mă tem că luna se pregătește să moară.

Ultimul să aprindă lumina.