nu îmi mai da brânci pe fereastră

am aripile frânte

sufletul mi se zbate
între tine și tine
soarele nu mai apune
decât albastru-sângeriu

luna nu mai răsare
decât palidă stea
săruturi pe sânii
laptelui crud

mă trezesc la viață
două sfârcuri de aștri

tu păstrează-mi sufletul
leșinat între coastele tale
zăbrele de foc

primește-mă
dulce-armăsar nechezat
iubește-mă spirit arzând


iartă-mă de nimic și de tot