De gânduri, ochii-mi sunt închiși
Și-mi plouă vânăt pe imagini
Cu soli, ce parc-au fost trimiși
S-aducă pace peste patimi.

Nu pot să trag, deși... aș trage
Cortina vieții la-nceput,
Modificând astfel pasaje
Spre-a nu mai pierde ce-am pierdut,

Nu pot să dau, deși... aș da
Regretele contra uitare,
Căci poate toată viața mea
Am fost ursit spre frământare,

Nu pot să am... și de-aș avea
Instanța vieții la-ndemână,
O lege tot m-ar condamna
Să-mi fie-n suflet ea, stăpână...

Îmi plouă vânăt pe imagini
Ce-mi par aievea-n ochi deschiși
Soli, ai gândului de lacrimi,
Și pier pe-obrajii mei prelinși.