Pe Valea Manastirii, in inima padurii
Unde-i doar goron secular si deal dupa deal
Trait-a nu demult, trait-a-un priceput
Un om fara pereche, un ostean cum rar se vede

A lui onoare n-a fost peste decenii stirbita
A lui camasa n-a fost nicicand petecita
El nu stia ce-i jumatatea, nici cand n-a iertat nedreptatea
A lui cinste, a lui adevar, i-au impins viata in acest hau

Pe Zapode, Obarsie si Muncel, luptat-a peste ani cu nobilul misel
Luptat-a netemutul hasmasan, luptat-a fara teama an de an
Si-n lupta ce-o purta, codrul, vantul, apa, noaptea erau de partea sa
Doar iarna grea si nedrepatatea ii puteau aduce moartea

Potecile se indreptau, fiarele se linisteau, luna razele-si marea
Cand prin codrii cobora Graur cu mania sa, calare pe Zana Rea
Catre-un sat ce-l astepta, sa-l scape de robia grea
Sat ce-l idolatriza, sat ce-a fost si-a fi casa sa

A lui suflet a fost strivit cand Hasmasul a fost impartit
S-a razvratit si a platit cu-a lui familie ce-a murit
Si-n acel ceas neegalat, acel ceas ce l-a blestemat
Razbunare a jurat si peste ani multi grofi a despicat

Pe-a lui cap e mare pret, platit de Armanul cel istet
Armanul ce de ani de zile noaptea ochii nu-i inchide
De-i inchide vede moarte si pe Graur facand dreptate
Stand in a lui palate cu taranimea ce azi se zbate

Intr-o noapte de marti rea, ca si iarna aceea grea
Graur peste vai pornea spre satul ce-l astepta
Spre satul ce-l asculta si la lupta vor pleca
Nu mai pot indura suferinta ce-i orbea

Furcile sunt pregatite, topoarele-s ascutite, coasele-s ascunse-n tinde
Si cand ajunge pe Usoi, satu-i ca un musuroi
Satul tot e pregatit de clipa ce i-a lipsit
Satul intreg clocoteste de ura ce le-o nutreste

Fratii lui vin cu flacai porniti de pe-a satului vai
Si-n fata la biserica se tine o ultima predica
Se face cate o cruce mare, raul sa piara din cale
Sa scape de nenorocire si de-a satului manjire

Graur e primul la lupta, e o fiara priceputa
Viata l-a facut asa, viata si nobilimea rea
El e primul in conac, de-a lui urlet dracii tac
Asta-i noaptea cand isi va rascumpara linistea in viata sa

Furcile se-afunda-n burti,topoarele-n late frunti
Coasele despica-n doua, plaga ce ne-a fost trimisa noua
Tot satu-i rasculat, traindu-si clipa ce-a visat
In noapte libertatea si-au recastigat, dupa ani grei de-ndurat

Satul e in sarbatoare in asta noapte binefacatoare
Toti se-nfrupta cu pesti uscati, branza, slanina si carnati
Cu vinurile cele alese din pivnitele lunguiete
Toti simt viata mai usoara intr-o marti ce n-o sa moara

Doar Graur e in timiteu , jelindu-si neamul sau
Ridicand cruci ce-au fost imburdate de-a nobilimii rautate
Si jura in a lui gand si pe-al tatalui mormant
Ca in viata ce-i e data, n-a ierta nobilimea nedreapta

Si in satele vecine se duce vestea de bine
Se duce vestea cea mare ca si vantu peste hotare
Si in acea iarna geroasa pe Somes linistea se lasa
Primavara imbietoare dand taranimii inapoi ogoare

Graur ranile-si trateaza dar pamantul venereaza
Zi lumina-i pe ogor, arandu-l cu mare zor
Si in noapte se linisteste cand prin timiteu paseste
Nopti intregi se sfatuieste cu familia ce si-o pretuieste

A platit ca s-a rasculat dar asa a salvat un sat
Un sat ce i se inchina si de greul lui suspina
Un sat ce-l iubeste, ce libertatea i-o atribuieste
Sat in care din acea noapte nobilimea n-are parte

Anii incep a se scurge si ranile a-l frange
Nu mai poate indura distanta de familia sa
Si cum pe pamant e implinit, a lui sat nu mai e vrajbit
Graur la cer a suit intr-o duminica, cum a voit

Satul in veci nu-l va uita, Graur va fi comoara sa
Si la a lui inmormantare Hasmasul e munte de sare
Clopotele necontenesc dupa omul ce-l iubesc
Dupa luptatorul ce-a dat libertate la al meu sat.