privesc secundele cum se preling, nori negri.
zadarnic răscolesc cu privirea prin pâcla timpului trecător,
raza de soare a amuțit, repaosul a încetat.

dute-vino, chipuri speriate rătăcesc în jurul meu
încercând să mimeze un zâmbet fals
pe când sufletul le este stors din trupurile lipsite de vlagă.
morții vii umblă pe pământ
încercând să strice și celelalte mere.

din zadarnicele amintiri
mai sorb doar clipele ce au secat dorința de fericire,
fară opreliști se avântă spre abis,
abis la fundul căruia se află închipuitul paradis al plăcerilor trupești.
fructul interzis a muscat omul și i-a inghițit mințile.

închid ochii încercând să visez,
ceasul bate ora trei, întunericul îmi frânge coastele,
orice gând mă doare,
dar focul din mine arde orice teamă.
mai trag o linie în calendar...
de câte ori va mai fi mâine?