Azi totul e roz,
chiar trepte de meduze văd,
răspândite așa aiurea în pridvor,
văd nori emanând iubire de foc,
Luceafărul cu tolba lui Cupidon
la goană prin sufletele tuturor,
Luna leagănul atâtor povești
dansează fericită cu inelele lui Saturn,
Dumnezeu însuși e-n concediu,
îngerii zboară haotic după un nou început,
căci totul e roz, apogeul damelor
în detrimentul geloșilor.
Fereastra cânta, pițigoii sătui de zarvă
servesc ceaiul alături de mine așezându-mi
fărmituri de stele-n pișcotul stafidit,
iar timpul se umple ușor de roz...