Copacii miroseau a toamnă timpurie,
Era o vreme rece, mohorâtă
Și mă plimbam singur, desculț,
Călcând prin apa neagră și stătută.

O pasăre murise-n zbor pe-un gard
Și un bătrân urca încet pe-o scară
Și cerul începuse-a fulgera,
Din ziuă se făcuse noapte-afară.

Erau doi ochi, probabil de pisică,
Mă urmăreau furiș de dup-o casă
Și-un popă îngâna o rugăciune
Și-n piept simțeam cum inima mă lasă.


Eram și speriat și tremuram cu totul
Și-un glas striga: Nu îl lăsa să moară!
O pasăre de pe un gard își luase zborul
Și un bătrân căzuse de pe-o scară.

Stăteam îngenuncheat, lipit de un copac
Și inima-ncepuse iar să-mi bată,
Dădusem nas în nas cu Moartea,
Dar mă iertase, asta...deocamdată.