într-o dimineață ca asta cînd oamenii stau la căpătîiul pămîntului
ca niște vraci care iau sînge bolnavilor de parcă deschiderea venelor
ar fi leacul universal
într-o dimineață ca asta
îmi voi face un costum din coji de castane
și-am să te învăț că nu e nevoie să-mi desfaci pieptul cu mîinile
trebuie doar puțină căldură
și inima se va desprinde ușor de pe ramuri
o să cadă încet pe asfalt

într-o dimineață ca asta
cînd avioanele țin locul soarelui trezit cu ceară pe ochi
am să colind toate cuiburile
din fiecare coajă de ou
o să-mi fac un costum o să-i spun simplu
costumul meu de duminică

voi merge așa
gata să ies din găoace
la nunta unui prieten jandarm
o să te învăț că nu e nevoie să-mi spargi pieptul cu mîinile
să mă aduci la viață
trebuie doar să aștepți lipită de mine
și eu am să ies din crusta de piele

tu scrii reportaje despre prezentatorii tv
eu îți pregătesc o cană cu lapte
între timp un cireș țopăie prin balcon
joacă șotronul
apoi îmi cuprinde genunchii