Al meu înger, ce ai dispărut,
Al tău chip, nevăzut,
S-a făcut întuneric și e frig,
Singur, mai sunt și plâng,
Te chem și tu, din umbră apari,
Văzându-te, zărindu-te îmi zâmbești,
Aud voci, spunându-mi că mă iubești,
Șoapte, că mă vrei,
A ta chemare, nu-mi dă pace,
Dorești, mereu să mă iei, în brațe,
Să zburăm, spre cer, spre fericire,
Amândoi, în a noastră, iubire!
Cu viteza luminii dacă am putea
Timpul să stea pe loc am vrea
Să fim doar noi doi nestingăriți
Iar lumea rea să stiți
Să piară precum totul să nu rămână
Doar al nostru drum să existe
O liberă cale fericirii și a iubirii!