fraților O. C. Hogea, Liviu Dănilă, Aurel Onișor,


I

Pâine și ciorbă de pește
Roșiatică ni s-a servit azi
La cină,-

Pâine și ciorbă de pește.

În lunga sală de mese,
Printre lepădături
Și scursori asfinți soarele.

Până când să ne privim foamea
ÃŽn linguri de argint
Până când?


II

Pe mese la micul
Dejun găsim slănină și ceai.

Unei fetițe i se face deodată dor
De laptele Tatălui :
plânse

Și printre lacrimi
Văzu dealurile Năsăudului
Prefăcute în hulă

Pe când iscusite furnici fărâmițau
Jertfa
Și păsările zburară dintr-un minuscul
Lac de sânge.


III

Noi toți ne strânseserăm pe un tăciune de carbid,

Ca pe un corp moale, sferic, de forma
Unui extaz.

Până când să ne privim
Foamea în linguri de argint
Până când ?