Bradul din fața casei mele
era cât muntele de mare
celulele crescute aiurea în șoldul tău
erau cât un lagăr de concentrare.

Tu erai singura deținută
tu stăpâneai lagărul monstruos
fără milă și fără-ndurare
tu aveai în mijlocul lui un os

ridicat asemenea unei spânzurători
în care carnea ta va fi atârnată
tu erai bradul din fața muntelui
pe care erai urcată

de tine însăți ca de soldații împărătești
puși să tragă la sorți marea ta arsură
strânsă pe trupul plin de vânătăi
ca o cămașă fără nici o cusătură.

(Ileana Mălăncioiu - Sora mea de dincolo - Cartea Românească 1980)