Știu că tu m-ai uitat și ușor
cu pași înceți și plini de taină
ți-ai scos mantaua ta de iarnă
și m-a cuprins un mare dor.

Dorul de vară, dorul de soare
ce-n zorii dimineții învie
natura verde-rozalie
timid cuprinsă de candoare.

Ce răsărit superb de luna plină
adună stea cu stea mantaua
și învelește usor cișmeaua
care s-avântă spre lumină,

Te-arata tu, o prea frumoasa fata
In calea mea ce astazi ti se-ntinde
Ma cheama, mai apoi ma prinde
In mreaja parului a ta 'curata'.