Să-mi amintesc să nu mă doară

Am colindat prin ruguri de frunză moartă
cu triste flori de brumă
din parcul meu de-odinioară
și-am adunat atîta memorie azi
să-mi amintesc să nu mă doară
amurgul veșted,
în care-un vînt neostoit
mi-a împrăștiat frunzele.

Leagănă-ți pruncul!

Fug din brațele ploii
așa cum fug din brațele tale.
Mă ascund în miriștea uitării
încununată de moartea
ce mi-ai pus-o-n brațe,
ca pe un prunc
spunîndu-mi liniștit:
„Leagănă-ți pruncul, iubito!“

Copyright: Viorela Codreannu Tiron