RUGÃCIUNE ÎN SPECTRU VIOLET.

Ingerul repetă fraza violetă a vieții
dar pe care nu o înțeleg in profunzime....
Îmi spune că sunt copilul Eternității
și infinitul e suișul către Sfânta Treime.

Cuvintul mă strigă din cenușa tranziției
fericit onor să-l dau pentru supraviețuitori.
Încă minciuni nu cânt, in strâmtoarea muniției
Izvoare libere ghiftuiesc tot alți imperatori.

Nu știu ce să fac cu-această sacră întrupare,
Decât să mă rog pe toate vârfurile disperării,
Pe vântul pretutindenar să recit din psaltire,
Să rog copacii să adopte vrăbii și prigorii.

Delir verde și roz această veșnicie a căutărilor,
Lumea scorburilor în care se ascund ființe fragile
Doamne, s-au pervertit in mine culorile mirărilor
Rugă să alerg prin vegetal miracol livada cu zile.

Copil mic ce sunt nepunticios ca mielul neînțărcat
Ne desparte o lume, o mare, un munte de geamăt activ
Ugerul bogat de Mamă Dumnezee hămesiți l-au furat
Însa nici un club justițiar nu se arată cer milostiv.