Îmi pare că-i gol,
Îmi pare că patul e gol.
Îmi pare atît de amară
Apa ce poartă culoare de portocală
Și dragostea noastră ce plînge pe-afară,
Îmi pare atît de amară.

Îmi pare că plînge,
O lampă sătulă de-atîtea minciuni
De vise, iluzii și promisiuni,
Abundă-n scuzați și în lipsuri
Plini de banale mirosuri.

Gunoaie perverse și mere stricate,
Cerșesc fericiri și zile senine
Nu mă mai tem de nopți nedormite
Și nu mai aprind scîntei tăinuite.