CÂNTEC PE ROATA OLARULUI

Am urmat Lumina în zigzag și-n curbă
Conform poruncilor adesea confuze,
Democrația cu soldați de huilă si turbă
Mă gâdilă-n creer mă tremură-n frunze.

Ademenită-n peșteri de folozofi de piatră,
Am înțeles că mina de aur e-aproape
Unde câinii pamântului gândesc ci nu latră
Dacă mă înneacă grele furioase ape.

Părintele meu lutul gliei compus
Mă pune pe jar ard lacrimi de păună,
Să fiu atunci ulciorul mai presus
De-a fi om ceramic în lume chiaună.